Cum folosești tabla interactivă de constelații

La tablă ajungi după un scurt chestionar, în care alegi relația pe care vrei să o explorezi, temele care descriu situația și persoanele care vor apărea în constelație. Tu ești mereu inclus. Opțional, poți adăuga datele nașterii pentru harta natală. Detaliile sunt în articolul despre chestionarul de pornire.

Înainte de tablă apare și un ecran de pregătire, care te invită să-ți faci loc pentru aproximativ zece minute de liniște, eventual cu o muzică de fundal. Merită să nu sari peste el: o constelație făcută în grabă, între două notificări, spune mai puțin.

Fiecare persoană aleasă devine o figură. Rolurile disponibile includ: tu, tata, mama, partenerul sau partenera, un copil, un frate sau o soră, cei patru bunici (pe linie paternă și maternă) și o figură pentru „altă persoană”, pe care o poți numi cum vrei, de exemplu un fost partener, un prieten sau o persoană pierdută.

Sfat: nu adăuga pe toată lumea. Trei până la cinci figuri sunt de obicei suficiente pentru o temă. O tablă aglomerată e greu de citit, și pentru tine, și pentru interpretare. Pentru interpretare ai nevoie de cel puțin două figuri.

Trage fiecare figură pe tablă la distanța pe care o simți real, nu la cea care ar fi „corectă”. Dacă simți că mama e foarte aproape, chiar sufocant de aproape, pune-o așa. Dacă tatăl pare undeva la margine, pune-l la margine.

Distanța e probabil cel mai citit element al unei constelații. Ea sugerează apropiere, distanțare, dependență sau excludere. Nu există o distanță „bună” universală; contează cum se raportează figurile între ele și față de tine.

Selectează o figură și trage mânerul alb ca să-i stabilești direcția privirii. Încotro privește fiecare persoană? Spre tine, spre altcineva, spre exterior, în gol?

• Două figuri față în față pot sugera contact, dar și confruntare.
• O figură care privește în afara grupului poate sugera o atenție îndreptată spre altceva sau spre cineva care lipsește.
• Un copil care privește doar spre un părinte poate sugera o alianță sau o grijă pentru acel părinte.

Fiecărei figuri îi poți alege o culoare și un simbol. Alegerea nu e decorativă: faptul că dai aceeași culoare la două persoane sau că alegi un anumit simbol pentru cineva este luat în calcul la interpretare.

Printre simbolurile pentru figuri se află, de exemplu, inima, scutul, ancora, copacul, muntele, valurile, flacăra, masca, casa, cheia sau lacătul. Alege după primul impuls. Dacă eziți mult între două, notează-le pe amândouă în jurnal, e o informație în sine.

Cu minimum două figuri pe tablă, poți adăuga un conector între două persoane, pentru a descrie explicit relația dintre ele. Printre conectorii disponibili sunt inima, lanțul, legătura fragilă, inima frântă, bariera, scutul între ei, ancora și împăcarea.

Folosește conectorii cu măsură. Unul sau doi, acolo unde relația e cu adevărat importantă pentru tema ta, spun mai mult decât o rețea de legături între toată lumea.

Când imaginea ți se pare adevărată, ceri interpretarea. Primești gratuit o interpretare inițială scurtă, specifică configurației tale. Raportul complet, cu mai multe secțiuni, se deblochează cu un credit; prețurile pachetelor sunt pe pagina Pachete, iar creditele nu expiră.

Cum citești raportul fără să-l iei ca pe un verdict explicăm în articolul cum citești o interpretare AI a constelației.

Să luăm o configurație imaginară, ca să vezi cum „vorbesc” elementele tablei. Tema: o tensiune care se repetă în relația cu mama. Pe tablă sunt patru figuri: tu, mama, tata și bunica maternă.

• Tu ești așezat aproape de mama, dar privești spre margine, în afara grupului.
• Mama privește spre bunica, nu spre tine.
• Tata e departe, cu spatele la toți.
• Mama și bunica au aceeași culoare, iar între ele ai pus conectorul „lanț”.

Fără să tragi concluzii definitive, imaginea ridică întrebări interesante. De ce privești în afară, deși stai aproape? Ce o leagă pe mama atât de puternic de bunica? Ce înseamnă că ai ales aceeași culoare pentru amândouă? Ce spune absența privirii tatălui? Interpretarea va formula ipoteze pe baza acestor elemente, dar întrebările de mai sus le poți pune și singur, înainte s-o citești.

Un exercițiu util: notează-ți propriile observații înainte să ceri interpretarea. Apoi compară. Ce a observat ea și ție ți-a scăpat? Ce ai observat tu și ea nu a menționat?

• Așază întâi figura ta, apoi pe celelalte în raport cu tine.
• Nu corecta imaginea ca să arate „frumos”. Interpretarea e utilă doar dacă imaginea e sinceră.
• Privește tabla câteva secunde înainte să ceri interpretarea. Ce simți când o vezi?
• Dacă o temă te tulbură puternic, oprește-te. Poți reveni altă dată sau poți discuta tema cu un specialist.